Și cam așa începem !

În viață orice are o țintă , un obiectiv în direcția căruia toți ne îndreptăm o mare atenție din viața până în momentul atingerii.

O mare problemă este atunci când ești la 5 secunde de atingerea țintei. În acel moment mulți facem greșeala și fără să mai gândim de zece ori și să reacționăm o dată facem total invers. Atingem,ne bucurăm ca am reușit ceea ce ne plănuisem sau ceea ce ne doream dar nu stăm să gândim dacă îi chiar ceea ce ne doream.

De cele mai multe ori din extazul ca am ajuns unde ne doream avem ochii închiși și nu ne dăm seama ca defapt am ajuns undeva asemănător dar nici de cum la ceea ce ne-am dorit iar o dată cu trecerea vremii descoperim ca din ceea ce ne-am dorit defapt nu am realizat decât o clipă de extaz,o frântură din dorința mult așteptată care s-a dovedit a fii o pătrime din întreg.

Viața este o carte ale cărui coperți sunt numele nostru , introducerea ne-o scriu părinții dar cuprinsul îl facem noi cat despre sfârșit ….. să îl numim karma. O carte care poate fii transformată într-un roman de diferite genuri în diferite momente. Se spune despre cartea vieții ca o scriem singuri dar nu este chiar așa… noi ne alegem doar conținutul dar pe parcurs pot apărea roluri noi sau pot dispărea din cele vechi. În romanul vieții sunt momente de fericire dar și de tristețe , sunt clipe de extaz dar și de dezamăgire , iubire dar și trădare. Viața este un circuit în al cărui labirint de multe ori ne pierdem și avem impresia ca nu mai găsim ieșirea în urma căruia ajungi în pragul de a vărsa lacrimi și ai impresia ca ai ajuns la final , te simți căzut la pământ și te întrebi dece. Dece ? Pentru ca în momentul când ai intrat în labirint ai uitat să îți iei puncte de reper ca în cel mai rău caz să te poți întoarce de unde ai plecat. În momentul când ai ajuns să te lovești de pereții labirintului, când ai căzut și te-ai lovit , când stai întins și toți care cândva făceau parte din povestea ta se uita de sus și se amuza de situația ta sau chiar se bucură ca ai greșit culoarul de ieșire au omis un singur lucru…. În spatele ori cărui învins se află un leu puternic , un luptător iar acela ești tu. În acele momente te ridici te uiți la tine,zâmbești și te întrebi dacă te poate cineva să te doboare iar răspunsul vine singur : nu mă poate nimeni și nimic să mă întoarcă din drumul meu. Iar într-un calm de ne descris cu ochii larg deschiși îți vieți de cărarea ta abruptă și după multe suișuri și coborâri în cele din urmă găsești ieșirea. Surpriza va fii aceea când din mulțimea de actori care îți era cândva aproape vei găsii la ieșire doar leoaica , aceea ființă a cărui strigat în auzeai în mijlocul furtunii și în nopțile întunecate unde tu îți căutai cărarea spre ieșire.

O familie modestă cu trei copii într-un oraș de munte se naște al patrulea. O familie unde unul vrea și nu poate , altul poate dar nu vrea , un tipar ca multe altele unde în principiu totul se poate dar nu există voință. Acel nou venit crește când de mama când de frați dar crește. În anii de școală generală are prima experiență unde reușește să stea drept în fața morții și să se confrunte cu ea spunându-i ca îi prea devreme …

Cu toate astea să trecem peste detalii care probabil sunt prea puțin importante atâta timp cat sunt aici și scriu.

Va urma …!